Iarna trecută ne-a sunat un client dintr-un cartier din Craiova, nemulțumit de niște ferestre pe care nu le montaserăm noi. Se plângea de condens pe geam în fiecare dimineață și de apă pe glaf după ploaie. Era convins că i s-a vândut „tâmplărie ieftină”.
Nu era. Profilul era un sistem cu șase camere, decent. Geamul, Low-E cu argon, nimic de reproșat. Problema stătea în cei doi-trei centimetri de rost dintre ramă și zid: umpluți doar cu spumă poliuretanică, fără nicio barieră de vapori pe interior și fără folie de etanșare pe exterior. Spuma expusă direct la aer și la umezeală se comportă ca un burete. Absoarbe, îngheață, se degradează, iar puntea termică apare exact pe conturul ferestrei — acolo unde vezi condensul.
Ce înseamnă un montaj corect
Regula pe care o respectăm la fiecare lucrare are trei straturi, dinspre interior spre exterior:
- Interior — etanș la vapori. O bandă sau o membrană care nu lasă aerul cald și umed din casă să ajungă în rost și să condenseze acolo.
- Mijloc — izolant. Spuma sau vata, care umple golul și izolează termic și fonic. Atât, nu mai mult; spuma nu e element de fixare.
- Exterior — protejat de ploaie, dar respirabil. O folie care ține apa afară, dar lasă rostul să se usuce dacă totuși pătrunde umezeală.
Peste asta: ancorare mecanică în zid, cu dibluri sau gheare, nu doar „lipit cu spumă”. Rama trebuie pusă la nivel și în plumb, cu rosturi egale. Pe ferestrele mari se face și un plan de prindere, fiindcă o ramă de doi metri lucrează altfel decât una de optzeci de centimetri.
De ce se ajunge la montaj prost
Aproape întotdeauna e vorba de grabă și de bani. O echipă plătită la bucată, care are alte două lucrări în aceeași zi, nu stă să pună trei straturi de etanșare. Montajul dat în subantrepriză înseamnă că cine măsoară nu răspunde de cine pune, iar când apare o problemă la iarnă fiecare arată spre celălalt.
De aceea la noi montajul îl face echipa proprie și există un singur om responsabil de lucrare, de la măsurătoare până la recepție. Nu e un argument de marketing, e singurul mod în care poți repara ceva fără să cauți vinovatul.
Ce poți verifica
Înainte să semnezi, întreabă concret:
- Cine face montajul — echipă proprie sau subcontractată?
- Ce sistem de etanșare se folosește? Dacă răspunsul e doar „spumă”, e un semnal.
- Pe golurile mari, cum se face ancorarea?
Și, dacă poți, fii acasă măcar la montajul primei ferestre. Se vede în cinci minute dacă oamenii lucrează cu bandă și folie sau doar cu tubul de spumă.
O tâmplărie bună montată prost pierde tot ce a promis pe hârtie. Iar peste doi ani, când apare condensul, o să dai vina pe fereastră.
